Adrian Truşcă va împlini 48 de ani în luna iunie, a jucat peste 100 de partide în Liga I, în special la „U” Cluj şi CFR Cluj, însă viaţa trăită până acum l-a făcut să se menţină în formă şi să joace chiar şi în 2017, ce-i drept la nivel de Liga a IV-a. De cinci ani, însă, Truşcă senior este coleg de echipă chiar cu fiul său, Răzvan, tânărul de 25 de ani apucând doar junioratul la cele două cluburi clujene. Acesta a ales să urmeze cursurile Facultăţii de Drept şi a devenit, recent, avocat, iar acum este coleg cu tatăl său la echipa CS Floreşti.

Cei doi au mai jucat împreună la Inter Ciugud, în judeţul Alba, şi la Luceafărul 2010 Cluj, care a devenit tocmai CS Floreşti în vara anului trecut. Din 2012 familia Truşcă evoluează împreună în meciuri oficiale, strângând peste 130 până acum, câteva dintre ele şi în echipa avocaţilor, participantă la un campionat european şi unul mondial.

În ultima etapă a Ligii a IV-a Cluj, Adrian şi Răzvan Truşcă au bifat şi o premieră, reuşind amândoi să marcheze în acelaşi meci, 8-0 cu Someşul Gilău. „Sincer, nu m-am gândit niciodată că voi juca cu fiul meu în echipă, din contră. Dar m-am păstrat, am un fizic care îmi permite să joc fotbal, copilul a crescut, l-am ţinut aproape şi mi-am dorit să joace fotbal. Dar a fost un episod în trecut când eu eram antrenor la «U» Cluj la juniori şi am plecat, iar asta a fost, poate, şi un ghimpe pentru el, un bumerang. La experienţa pe care o am, pot să văd în viitor fotbalul, iar atunci nu se punea baza pe juniorii care terminau. Ceva îi lipsea. El era un vârf de generaţie, dar care nu era exploatat la calităţile lui. Cei de la «U» au renunţat la toţi foştii jucători atunci şi au mers pe alte principii. E un băiat inteligent, cu rezultate foarte bune la învăţătură, şi mi-am dat seama că poate să-şi facă un rost în viaţă, dar şi să joace fotbal la amatori, la un nivel destul de mare. A sacrificat 12 ani la «U» şi la CFR şi am văzut că nu are şansa respectivă, că nu e o perioadă bună pentru el, iar asta m-a determinat să-l fac să aleagă. Eu i-am dat un sfat şi mă bucur că a ales asta”, a povestit Adrian Truşcă.

„Ca să fac o glumă, visul meu era să ajung fotbalist, nu să joc cu tata în echipă, pentru că el s-a retras, dar după tot ce s-a întâmplat pot să zic acum că sunt norocos că am acest privilegiu. Când jucăm împreună simt siguranţă, ne înţelegem mai bine în cuplu decât dacă aş juca cu altcineva. Iar când joc la mijloc simt la fel, ştiindu-l pe el în spate. Practic, cuvântul «siguranţă» caracterizează perfect relaţia dintre mine şi el. Ne ajută cu experienţa lui nu doar pe mine, ci şi pe ceilalţi, însă nu intru în teren ca şi cum aş juca cu tata, ci ca şi cum ar juca doi colegi. Iar în teren contează mai mult că e tatăl meu decât dacă ar fi pe bancă”, a spus cel strigat „Adiţă” de către colegi, al doilea prenume al lui Răzvan fiind chiar Adrian. 

„Dintre toţi colegii pe care i-am avut, cu el îmi place să joc cel mai mult”, a conchis Adrian Truşcă, cel care mai are un ultim obiectiv înainte să îşi încheie definitiv cariera: „Vreau să joc şi cu nepotul meu în aceeaşi echipă şi să dăm toţi trei gol în acelaşi meci. Va fi un pic mai greu, dar îmi doresc măcar trei minute să intru, cât să execut un penalty”.

SHARE: