Reluarea primului eșalon propune nu doar lupta pentru podium, ci și încleștarea pentru menținerea în L1. Vă provocăm în premieră la o amplă analiză, cu reacții din partea celor implicați, despre destinul cluburilor care se întorc în Liga 2.
Intervalul de timp pe care l-am considerat relevant pentru analiză acoperă un deceniu, practic echipele retrogradate din Liga 1, exclusiv retrogradări sportive, între sezonul 2009/2010 și 2018/19.
Statistica ne indică un total de 28 de parcursuri după retrogradare, sub semnul a 26 de echipe, trei dintre ele regăsindu-se cu câte două retrogradări din L1 în ultimul deceniu: Ceahlăul Piatra Neamț, ASA Târgu Mureș și ACS Poli Timișoara.
Un caz aparte este Universitatea Craiova, care a retrogradat sportiv din Liga 1 la finele sezonului 2010/2011, dar nu a continuat fiind exclusă din competiții din rațiuni ce nu țin de aspectul sportiv sau financiar.
RADIOGRAFIE PENTRU VIITOR
Din dorința de a furniza concluzii pertinente care să poată deveni pe viitor chiar un instrument util pentru strategiile cluburilor aflate în această situație, am analizat evoluția echipelor după finalul aventurii în Liga 1.
Identificând mai multe categorii de finalități, am grupat cele 28 de cazuri și iată proporțiile:
Concluziile acestei statistici ne evidențiază, dincolo de cele 6 categorii de echipe, câteva realități importante:
- 64% din echipe au avut un parcurs negativ, din lipsa unei strategii financiare, în principal, dincolo de veniturile obținute la Liga 1
- Pentru 18% din retrogradate, coborârea la L2 a însemnat un șoc atât de puternic încât nu au putut începe nici măcar următorul sezon!
- 21% din echipe au reușit ulterior să revină pe prima scenă, dar vom vedea că nu toate dintre acestea se mai regăsesc astăzi în circuit.
EFECT TOTAL: DESFIINȚARE!
Un total de 5 echipe au trăit șocul maxim în primul sezon după retrogradarea din Liga 1, adică dispariția. În urma sezonului nefast pe prima scenă, aceste cluburi nu au mai început sezonul de Liga 2.
Cronologic, prima este Politehnica Iași, dispărută după sezonul 2009/10 în L1 din rațiuni financiare, orașul continuând în Liga 2 printr-un club nou format din fuziunea Navobi Iași – Tricolorul Breaza.
Este urmată de Unirea Urziceni în 2011, fostă campioană a României cu doar doi ani înainte, surpriza ialomițeană care nu a fost înscrisă la acea vreme, de patron, în nicio competiție după coborârea din primul eșalon.
5 victorii au obținut în medie echipele desființate după retrogradarea din L1 În ultimul lor sezon pe prima scenă
Apoi, CS Turnu Severin în 2013, care avea să fie și ultima echipă a Mehedințiului pe prima scenă, clubul cu importante datorii urmând practic soarta ultimei reprezentante a orașului, FC Drobeta. Iar în 2014, vine la rând Corona Brașov, autoritățile locale desființând secția de fotbal a clubului după retrogradare.
Ultima echipă din această categorie e Petrolul Ploiești, care cade în Liga 2 la finalul sezonului 2015/16. Societatea intră în faliment, iar echipa nu mai este înscrisă în eșalonul secund. Ulterior, clubul are să fie refondat de suporteri și evoluează până la nivelul L2, în prezent.
COLAPS CU ÎNTÂRZIERE
O categorie egală numeric grupează echipele care, după retrogradarea din Liga 1, s-au înscris în Liga 1 dar nu au putut duce la final nici măcar primul lor sezon în noua competiție.
Prima este Victoria Brănești (foto sus), care după sezonul istoric în L1 din 2009/10, a început eșalonul secund dar s-a văzut intrând în prăpastie, fără susținere, și a fost finalmente exclusă din campionat înaintea returului.
Apoi Voința Sibiu, club care a început sezonul în L2 din 2012/2013, dar care s-a retras după doar 11 runde, cu patru înainte de finalul turului din seria a II-a. Înglodată în datorii, a dispărut deși reușise 3 victorii și o remiză în startul sezonului.
UN sezon au rezistat pe prima scenă Victoria Brănești, Voința Sibiu și Săgeata Năvodari, iar ASA Tg. Mureș a prins trei sezoane consecutive înainte de colaps, în vreme ce Ceahlăul, patru
Tot situația financiară dezastruoasă și datoriile au îngropat Săgeata Năvodari, club care a fost exclus din Liga 2 în sezonul 2014/15. Dobrogenii ajunseseră, prin sancțiuni, la -45 de puncte în clasament, după 66 de puncte penalizare!
Ceahlăul Piatra Neamț (foto sus) s-a înscris în Liga 2 sezonul 2015/16 după căderea din primul eșalon, a dus la bun sfârșit sezonul regulat reușind să evite cele două locuri direct retrogradabile în L3, dar nu a putut să țină ritmul, din punct de vedere financiar, și în play-off-ul L2, fiind finalmente exclusă.
Lista se încheie cu ASA Târgu Mureș, care după coborârea din L1 începe sezonul 2017/18, dar deja din octombrie 2017 intră în faliment, pentru ca în pauza competițională de iarnă vicecampioana națională din 2015 să se retragă din competiție.
„ADEVĂRUL SALVEAZĂ RELAȚIA CU JUCĂTORII”
Fost antrenor secund al echipei naționale, Ionel “Jerry” Gane și-a început cariera de tehnician la nivel de club. Printre altele, a fost “secundul” lui Nicolo Napoli și Marian Bondrea în sezonul 2012/2013 la Turnu Severin, apoi antrenor principal în același sezon. Sezonul următor, timp de 7 luni, antrenor principal la Corona Brașov.
A avut practic experiența foarte dificilă de a gestiona grupuri de jucători în contexte aproape de finalul echipelor, în ambele cazuri.
– Care sunt cele mai mari provocări pentru un tehnician în aceste situații?
– E foarte greu să gestionezi un grup de jucători în acest context, la orice nivel, dar mai ales în prima ligă. Ai jucători neplătiți cu lunile, discuții permanente cu conducerea. Eram prins la mijloc. În astfel de situații doar adevărul îți salvează relația cu jucătorii. Încercam să îi motivez pentru a se concentra la activitatea de pe teren, le spuneam că de prestația lor depinde viitorul lor. Cu evoluții bune puteau obține un contract bun la finalul sezonului. Am avut multe discuții individuale, dar și cu echipa.
– Ce diferențe și ce puncte comune au fost între parcursurile celor două echipe?
– În ambele cazuri, managementul a fost principalul motiv care a dus la colapsul clubului. Au existat multe schimbări, probleme financiare. Bugetarea nu era făcută corect, așa că au existat cheltuieli care depășeau posibilitățile financiare. Drept consecință au apărut probleme legate de plata jucătorilor, de licență, cazul Severinului.
– Au existat strategii din partea cluburilor privind scenariul retrogradării, adică exista o strategie privind parcursul în Liga 2 astfel încât să se poată asigura continuitatea și în acest context?
– Cât timp nu exista un finanțator, iar bugetul era asigurat de administrația locală, discuțiile se rezumau la această finanțare. La Severin părea că avem șanse de a scăpa de retrogradare. Au apărut probleme legate de refuzarea licenței pentru Liga 1. Știu că la momentul respectiv existau discuții ca echipa să continue în Liga 2. Dar nu s-a mai întâmplat acest lucru. La Corona au existat discuții încă de la promovare pe ideea că va fi greu de susținut financiar o echipă în L1. Am plecat cu câteva etape înainte de final, atmosfera era pesimistă. Parcă abia se aștepta finalul campionatului.
– Ai jucat la nivel internațional, ai activat în Germania, Elveția și Spania pe continentul nostru. În China, apoi. Cum erau strategiile acolo?
– Nu am întâlnit astfel de probleme. Cluburile sunt foarte bine organizate bugetar, se știe și se planifică până unde se poate merge fără ca echipa să aibă de suferit. La startul sezonului ne prezentau nouă, jucătorilor, noii sponsori, aveam o masă cu ei și echipa. La nivel de conducere, dacă se schimbau persoane, acestea ne erau prezentate tuturor din echipă. Simțeai profesionalismul ca jucător. Poate te interesa mai puțin managementul, dar simțeai că totul în jur avea un aer profesionist.
DESCOPERĂ MÂINE PE FRF.RO ÎN EPISODUL II AL ANALIZEI:
- Cazurile echipelor cu retrogradări succesive, din Liga 1 în Liga 3
- Cum a trăit internaționalul de juniori Antonio Sefer aceste experiențe
- De ce suferă pe termen lung și echipele care reușesc să se stabilizeze în L2
