Orașul Roman a găzduit în perioada 7-9 mai 2016 turneele finale ale Olimpiadei Naționale a Sportului Școlar la fotbal – clasele I-IV, atât la feminin, cât și la masculin. Au fost la start 16 echipe care au oferit un spectacol mai mult decât agreabil. Copiilor le place mingea, le plac golul și victoria. Și-au luptat pentru a fi cei mai buni şi-au crezut că pot fi cei mai buni. Unii au arătat talent pur, alții că sunt deja destul de maturi și că pot recompensa prin alte calități decât cele tehnice. N-au lipsit nici naivitățile, dar fiindcă sunt specifice vârstei, au stârnit mereu zâmbete în tribunele cochetelor arene romașcane.
Ziua finalelor a fost una specială, iar meciurile care au dus la desemnarea campioanelor naționale au produs o sumedenie de emoții pe teren și în afara acestuia. Finala fetelor, între Școala Gimnazială "Liviu Rebreanu" Târgu Mureș și Școala "Regele Mihai" Drobeta Turnu Severin, a fost mai mult decât atractivă. La acest nivel de vârstă, tehnica nu poate fi un atuu al fetelor. Dârzenia însă, concentrarea și determinarea au fost. Fetele în mov, de la Târgu Mureș, au marcat unicul gol al meciului prin Evelin Marton (foto, jos), cea care avea să fie desemnată cea mai bună jucătoare a turneului.
Și pentru că la boxe se auzea celebrul refren "Eroina", toate colegele au purtat-o pe brațe la final celebrând un succes ce le va rămâne drept amintire specială. Antrenorul ardelencelor nu mai știa pe care dintre fetele sale să strângă în brațe și pe care să pupe de fericire. Glas nu mai avea de mult. Îl pierduse undeva în timpul semifinalei. La un moment dat însă, în timpul festivității de premiere, profesorul de la Târgu Mures privea cu mare drag, dar cu ochii pierduți parcă de oboseală, la simpaticele sale mici campioane.
În tabăra olteană, lacrimile s-au șters greu. Și-au curs multe, și-au fost însoțite de lovituri pline de ciudă ale gazonului de pumnii mici, dar strașnic strînși, ale medaliatelor cu argint. Hohotele de plâns l-au făcut până și pe antrenor să lăcrimeze, deși voia să se arate puternic în fața copilelor. "Îmi pare tare rău pentru ele", a zis cu voce stinsă aproape omul care le-a coordonat spre locul secund al ONSȘ.
Campioana băieţilor s-a decis la lovituri de departajare
Apoi, finala băieților a propus un joc bun între Școala Gimnazială "Dan Barbilian" Galați și Școala Gimnazială "Ion Agârbiceanu" Cluj Napoca. Până la finală, nici una dintre echipe nu cunoscuse înfrângerea. Și nici în finală nu au cunoscut-o la finele timpului regulamentar, când s-a consemnat egalitatea, 1-1. Totul s-a decis la lovituri de departajare. Clujenii au avut șansa de a pune mâna pe trofeu după seria de început a câte trei execuții fiecare, dar loteria a continuat și s-a încheiat pâna la urmă cu succesul micilor fotbalisti gălățeni.
Victoria a fost savurată din plin de gălăţeni, antrenorii anunțând prin telefon pe toată lumea: “Suntem campioni!”. Deși mai puțini la număr decât adversarii, strigătele lor de bucurie au acoperit întrutotul terenul din curtea LPS Roman pe care s-a desfașurat finala. Au fost îmbrățișați cu foc de profesorii prezenți alături de ei, au bătut palma cu oamenii din tribună și au cântat: “Campionii! Campionii!” Iar mai apoi fondul sonor a fost dominat de veșnic tânărul “We are the champions”.
Cel mai bun jucător al turneului de băieţi a fost desemnat Matei Chirilă (Galați), care și-a adjudecat și titlul acordat golgeterilor.
Premiul cel mare: un teren de fotbal pentru şcoală
Festivitatea de premiere s-a consumat repede și spectaculos. S-au făcut prezentările de rigoare ale tuturor celor care au umărul într-un fel sau altul la organizare, s-au adus mulțumiri gazdelor, reprezentate de directorul Patrică Sandu, arbitrilor și galeriilor, iar apoi copiii și-au primit recompensele. Totul a fost asezonat cu un “foc” de confetti tricolore – roșu, galben și albastru, spre bucuria micilor campioni.
Când au aflat că premiul cel mare, acordat campioanelor de către Federația Română de Fotbal, este un teren de fotbal pentru școală în valoare de 15.000 de euro fiecare, sportivii premiați cu medalii de aur au făcut ochii mari și imediat cu izbucnit de bucurie aruncîndu-și mâinile spre cer. Și, poate, pentru moment aproape că l-au atins, dând astfel o nouă dimensiune fotbalului.
