Istavan Kovacs, arbitru FIFA din Categoria Elite, a acordat un interviu pentru FRF, în care spune că a făcut fotbal și arbitraj în paralel timp de 5 ani, că satisfacțiile cele mai mari le-a avut la meciurile din Europa, iar acum își dorește să ajungă la Campionatul Mondial din Qatar.
“Tatăl meu m-a îndrumat către arbitraj, care este o meserie frumoasă. Merită fiecare moment de sacrificiu și fiecare minut petrecut pe stadioane, fie că vorbim de antrenamente sau meciuri”, a spus Kovacs.
– Ce v-a atras către arbitraj și ce ați fi făcut dacă nu erați arbitru?
– La început am jucat fotbal până la vârsta de 19-20 de ani și am dorit să rămân în fenomen. Tatăl meu a fost cel care m-a îndrumat spre arbitraj, observând calitățile mele de bun observator și analitic încă de la vârsta de 13-15 ani. Cinci ani de zile am făcut în paralel și arbitraj, și fotbal. Dacă nu eram arbitru, tot în fenomenul fotbalistic mi-aș fi căutat locul. Având în vedere că și tatăl meu a fost fotbalist și antrenor, probabil i-aș fi urmat calea.
– Ce sfat le-ați da celor care vor să devină arbitri?
– Celor tineri care vor să se facă arbitri le spun doar atât: merită fiecare moment de sacrificiu și fiecare minut petrecut pe stadioane, fie că vorbim de antrenamente sau despre meciuri. Arbitrajul este o meserie frumoasă, îți dă posibilitatea să călătorești mult, să-ți faci prieteni noi și să te menții fizic și psihic până la 40-50 de ani.
– Care a fost cea mai mare satisfacție a carierei în arbitraj?
– Indiscutabil, participarea și debutul meu la Campionatul European din 2021.
– Vă mai aduceți aminte cum a fost primul joc arbitrat în carieră?
– Sigur că da. Primul meu joc la centru a fost Voința Lazuri – Unirea Pișcolț, din campionatul județean din Satu-Mare, când aveam 15 ani. A fost un meci extrem de disputat, încheiat cu scorul de 1-1.
– Ce meciuri v-au ridicat cele mai mari probleme și care au fost cele la care ați avut cele mai mari satisfacții?
– De-a lungul carierei am avut foarte multe meciuri dificile din care am avut câte ceva de învățat, însă nu pot să scot în evidență vreun meci anume. Cele mai mari satisfacții le-am avut la meciurile arbitrate în Europa. Este un sentiment de mare satisfacție când, la sfârșitul jocului am reușit să părăsesc terenul de joc având jucătorii ambelor echipe în jurul nostru, așteptând să ne strânga mâna ca un semn de mulțumire și de recunoaștere pentru modul în care am arbitrat partida respectivă.
– Ce sentimente vă încearcă atunci când oficiați un joc cu echipe de top, în fața unor tribune pline?
– Am un sentiment de mare responsabilitate față de cei care m-au delegat și vreau întotdeauna să mă ridic la nivelul așteptărilor. În momentul când primești o delegare la un meci internațional important înseamnă că ai câștigat încrederea superiorilor tăi. Iar când tribunele sunt pline, este o bucurie și mai mare, căci pentru spectatori s-a făcut fotbalul, iar fanii știu să creeze o atmosferă fantastică.
– Care sunt cele mai frumoase locuri sau orașe pe care le-ați văzut la jocurile la care ați fost delegat?
– Am fost în aproape toate țările din Europa și pot spune că îmi place cel mai mult în Spania. În ceea ce privește cel mai frumos oraș vizitat, pentru mine acesta este Sankt Petersburg.
– Care sunt calitățile care te impun pe teren ca arbitru?
– Un arbitru de top trebuie sa fie foarte bine pregătit atât din punct de vedere fizic, cât și teoretic și să fie un foarte bun manager de joc. Pentru asta trebuie să cunoască mentalitatea jucătorilor, să fie un bun psiholog.
– Și cum pregătiți efectiv un joc?
– Înaintea fiecărui joc analizez cele două echipe, sistemul de joc, jucătorii cheie, reacția echipei după ce marchează sau primește un gol, vizionez partidele anterioare ale echipelor. Iar pe plan fizic, rutina obișnuită de antrenamente săptămânale.
– Aveți vreun model în arbitraj?
– La început mi-a plăcut foarte mult de Șandor Puhl, după care a venit Pierluigi Collina. Ulterior am văzut ce moștenire au lasăt doi grei ai arbitrajului mondial, Anders Frisk și Markus Merk, din generațiile de după Busacca, Roberto Rosetti sau Milorad Mazic.
– Ce pasiuni aveți în timpul liber?
– Îmi place să joc tenis sau fotbal, să călătoresc, să ascult muzică și să citesc.
– Care ar fi planurile și obiectivele de viitor?
– Îmi doresc să ajung la Campionatul Mondial din Qatar, dar știu că este o luptă acerbă printre arbitrii din Europa. Eu voi da totul ce depinde de mine și la final cei din comisia de arbitri FIFA vor decide dacă merit convocarea sau nu.
Interviu realizat de Daniel Lazăr
