În fiecare lună, ca parte a campaniei #EqualGame, UEFA se concentrează asupra unor persoane dintr-una din cele 55 de federații membre.
În luna octombrie, UEFA a găzduit pe site un material despre doi tineri din România: Nicușor ‘Beto’ Vasile și Raluca Petre. Amândoi privesc cu speranță spre un viitor luminos și sunt exemple despre modul în care fotbalul promovează incluziunea, accesibilitatea și diversitatea. Povestea lor arată modul în care dizabilitatea, religia, sexualitatea, etnia și mediul social nu reprezintă bariere pentru a juca sau a te bucura de fotbal.
Nicușor “Beto” Vasile (13 ani) și Raluca Petre (14 ani) locuiesc în Ferentari. „Beto” locuiește într-o singură cameră împreună cu mama sa și cei trei frați, în timp ce Raluca trăiește împreună cu părinții, cei trei frați și cele două surori.
Viața lor a fost îmbunătățită foarte mult prin participarea la Clubul de Educație Alternativă (AEC), local – un proiect derulat de Centrul de Politici pentru Romi și Minorități care organizează o varietate de activități, una dinre ele fiind fotbalul, pentru a ajuta tinerii să-și construiască speranța și credința pentru un viitor strălucit.
„Beto” și familia lui stau într-o cameră fără electricitate. „Viața nu este chiar atât de ușoară în cartierul meu, în Ferentari, de fapt este destul de dificilă”, spune el.
A început să joace fotbal la vârsta de opt ani. Acum, pe lângă școală, „Beto” găsește relaxare și bucurie în jocul pe care îl adoră.
Tatăl Ralucăi lucrează în construcții, iar mama ei este gospodină. “Am un frate de 22 de ani, celălalt frate al meu are 15 ani”, spune ea. „Am și o soră de 13 ani, un frate care are 10 ani, iar sora mea cea mai mică are patru ani. Uneori, am grijă de sora mea mai mică, atunci când mama are de lucru.
Clubul de educație alternativă este un catalizator crucial în a arăta calea de urmat pentru tineri precum „Beto” și Raluca.
„Pentru mine”, explică Beto, „Clubul de Educație Alternativă este perfect. Lucrul care îmi place cel mai mult este că pot veni să joc fotbal aici, sunt atacant … ”
„Am învățat să joc fotbal la club”, spune și Raluca, cea care se antrenează și o dată pe săptămână cu un club de fotbal din București. „Îmi place să vin aici pentru că jucăm și ne distrăm bine. După aceea, ne facem temele, apoi vorbim. ”
„AEC are multe activități interesante pentru copii”, explică Sabina Antoci, director executiv al Centrului de politici pentru romi și minorități. „Copiii își descoperă talentele, abilitățile de viață, abilitățile sociale prin ateliere creative, sportive, artistice.”
Comunitatea Romă din România este de aproximativ 600.000 – circa 3% din populația totală – făcând din comunitate cel mai mare grup minoritar din țară. Ambii tineri sunt conștienți de etnia lor. „Mă simt rău când aud pe cineva care vorbește negativ despre comunitatea romilor”, recunoaște “Beto”, iar Raluca este de acord. „Mă supără pentru că sunt și eu parte a acelei comunități.”
Clubul de educație alternativă joacă, de asemenea, un rol social important local, deoarece activitățile sale reunesc tineri romi și români și servește ca o forță de unificare importantă. „Suntem egali acolo”, explică Raluca. „Fie români, fie romi, suntem la fel. La club, nu putem vorbi în același mod în care l-am putea face la școală; nu avem voie să ne batjocim reciproc, chestii de genul ăsta”.
