PASAJUL BASARAB – O REALIZARE TEHNICĂ UNICĂ ÎN EUROPA
Podul Basarab este un pasaj rutier care a fost construit cu scopul de a fluidiza traficul în zona de Nord-Vest a capitalei și de a completa inelul interior de circulație al Municipiului București.
Punctul principal este podul hobanat din zona gării CFR Basarab (susținut de cabluri conectate la piloni). Pilonii, care au o înălțime de 84 de metri, sunt prinși de către 60 de hobane (3.000 de cabluri) care susțin un tablier cu lățimea de 44 de metri, acest lucru find un record în Europa. După unii experți această soluție tehnică a crescut costul total al investiției cu peste 100 de milioane de euro.
ATENEUL ROMÂN – CONSTRUIT PRIN SUBSCRIPȚIE PUBLICĂ ÎN SECOLUL XIX
Ateneul Român este o sală de concerte din București, situată pe Calea Victoriei, în Piața George Enescu. Clădirea, care este realizată într-o combinație de stil neoclasic cu stil eclectic, a fost construită între 1886 și 1888, după planurile arhitectului francez Albert Galleron. În prezent, adăpostește sediul Filarmonicii „George Enescu”.
Construit în urmă cu mai bine de 120 de ani, palatul Ateneului Român este nu numai unul dintre simbolurile Bucureştiului, ci ale întregii ţări. Imposibil de a nu fi admirat, acest palat are însă şi o poveste a lui.
În 1884 un decret guvernamental autoriza Primăria oraşului să cedeze Ateneului locul din spatele grădinei Episcopiei. Locul fusese atribuit în prealabil Societăţii Ecvestre, care turnase deja fundaţia a ceea ce trebuia să fie un manej cu grajduri pentru şcoala de călăreţi. Terenul a revenit până la urmă Societății Ateneul Român. Pentru strângerea de fonduri s-a instituit o loterie a cărei lozincă “ Daţi un leu pentru Ateneu” a devenit foarte populară.
Ateneul Român este înscris în Lista Monumentelor Istorice din anul 2004, ca monument de arhitectură de grupă valorică A, de valoare națională și universală.
PALATUL CANTACUZINO, UNA DINTRE CELE MAI FRUMOASE CLĂDIRI DIN BUCUREŞTI
Construit între anii 1901-1903 de către Gheorghe Grigore Cantacuzino, denumit ,,Nababul” (fost primar al Capitalei, prim ministru, şef al Partidului Conservator), ansamblul arhitectonic s-a realizat după proiectele arhitectului Ioan D. Berindei.
Faţada atrage în mod deosebit atenţia prin bogăţia decoraţiei sculpturale. Deasupra intrării, frontonul circular este prevăzut cu stema princiară a Cantacuzinilor.
După moartea Nababului, în 1913, palatul a trecut în posesia fiului său Mihail G. Cantacuzino şi a soţiei acestuia, Maria. Aceasta, după decesul prematur al soţului, se va recăsători cu George Enescu, în 1937. Cuplul Enescu a locuit, între 1945-1946, în casa din spatele palatului, destinată iniţial administraţiei clădirii.
După moartea lui George Enescu (1955), soţia sa a donat imobilul statului român, cu scopul înfiinţării muzeului dedicat memoriei compozitorului. Astfel, din 19 iunie 1956, aici funcţionează Muzeul “George Enescu”.
Din 2007, Palatul Cantacuzino este inclus pe lista monumentelor Patrimoniului European.
