Reprezentativa de junioare este formată din, probabil, cea mai bună generație de până acum. Tehnice, disciplinate tactic și cu „foame” de performanță. Chiar dacă nu au marcat, două dintre componentele naționalei feminine U15 s-au. Melinda Nagy a fost căpitan în jocul de vineri, iar Raluca Manta în cel de duminică. Prima a dat siguranță defensivei, iar a doua a construit permanent la mijlocul terenului.
Vă prezentăm două interviuri acordate de acestea pentru frf.ro.
”Sufăr enorm când stau pe bancă sau în tribună!”
Melinda Nagy este născută pe 14 februarie 2000. Ziua îndrăgostiților. Dragostea ei este deja fotbalul. Joacă și fundaș, dar și mijlocaș central. A debutat deja la prima echipă a campioanei Olimpia Cluj Napoca și chiar la naționala U17.
– Melinda Nagy, ai 14 ani, ce te-a determinat să te apuci de fotbal?
– Tatăl meu este „vinovat”. Încă de când aveam 9 ani m-a dus la un antrenament al echipei de senioare Olimpia Cluj Napoca. Deși eram atât de mică, fetele de atunci m-au lăsat să mă antrenez cu ele. A fost momentul decisiv. De atunci nu am mai lipsit de la antrenamente. Pot spune că a fost dragoste la prima vedere .
– Ești mândră de ceea ce ai reușit în acești patru ani?
– Sigur. Am debutat deja la prima echipa a Olimpiei alături de care am devenitt campioană națională. Iar prezența în echipa României este maximul posibil. Chiar sunt mândră pentru că îmbrac tricoul naționalei.
– Care îți sunt obiectivele în fotbal?
– Să joc, pentru că asta mă face să mă simt cel mai bine, dar îmi doresc tare mult să prind un transfer în străinătate.
– Pe teren ce îți place să faci cel mai mult?
– Să driblez și să trag la poartă. Adică exact ceea ce contează cel mai mult.
– De driblat, chiar o faci foarte bine, dar de tras la poartă nu am văzut să fi făcut-o în jocurile cu Moldova.
– Aici a fost cu totul altceva decât la club. Pentru Olimpia joc mijlocaș, iar la națională fundaș central. Îmi respect poziția pe teren. În plus, vineri am suferit o întindere, de aceea am și jucat doar repriza secundă în a doua partidă.
– Deși aveai întindere?!
– Da, am riscat. Am ținut cu orice preț să intru. Sufăr enorm atunci când stau pe bancă sau în tribună.
– Ce părere ai despre echipa sub 15 ani a României?
– Suntem o generație bună. Avem nevoie de multe meciuri pentru a crește și mai mult, pentru omogenitate. Abia aștept turneele oficiale. Vor fi doi ani chinuitori de așteptare.
– Tatăl tău sunt convins că este fericit, restul familiei?
– Și sora mea este. Ea are 18 ani și chiar regretă că pentru ea este tardiv să se apuce de fotbal. Și prietenii mă susțin. La Cluj, poate pentru că Olimpia este mereu campioană, fotbalul feminin este privit cu mult respect
”Fotbalul este totul pentru mine!”
Raluca Manta este cu două zile mai mică decât Melinda Nagy. Este deja poreclită Messi. Driblează tot ce întâlnește în față. Tehnică și foarte bine pregătită fizic. Joacă la Fair Play București. După al doilea meci cu Moldova, în care a purtat în premieră banderola de căpitan, a plecat imediat la Brașov, la un turneu la care participă cu echipa de club.
– Raluca, de când joci fotbal și de ce ai ales acest sport?
– În urmă cu doi ani am început. Mergeam în fiecare zi la antrenamentele băieților de la FC Domnești. Pot spune că nu au mai scăpat de mine. S-au interesat dacă mă pot folosi chiar și la meciuri. Regulamentul ne permite, fetelor, ca până la vârsta de 16 ani să jucăm în echipe de băieți. Astfel, am jucat un sezon alături de ei. După aceea am trecut la fotbalul feminin, la FC Fair Play, clubul meu actual.
– De unde pasiunea atât de mare pentru fotbal?
– Nu pot spune cu exactitate. Cert este că de când mă știu am jucat doar fotbal, împreună cu prietenii cu care am copilărit.
– Cineva din familie a avut vreo legătură cu acest sport?
– Nimeni. Eu sunt prima. Reacția lor m-a ajutat mult. M-au lăsat să-mi aleg pasiunea.
– Cum adică prima?
– Păi mai am două surori și doi frați. După mine s-au mai apucat de fotbal un frate și o soră.
– Ce vrei să realizezi în fotbal?
– Să ajung celebră, să reprezint România la Campionate Mondiale și la Campionate Europene.
– Ai fost căpitanul României în partida de duminică…
– Așa este, pentru prima dată. Am avut emoții, dar mă simțeam și mândră. Interesant este că am jucat patru meciuri la națională și toate au fost împotriva Moldovei. Abia aștept să întâlnesc și alți adversari. Ele dacă vorbesc tot românește, parcă nici nu simți că este meci internațional.
– Ce calități crezi că ai?
– Alerg mult, sunt tehnică și driblez bine. Voi încerca să mă pregătesc și mai bine pentru a centra mai des. Oricum, mă antrenez zilnic, de multe ori singură. Fotbalul este totul pentru mine acum.
– Ce idoli ai în fotbal?
– Ioana Bortan, jucătoarea noastră de națională. Vineri, chiar a debutat ca selecționer. Evoluez exact pe postul ei.
