În Italia e considerat un mare talent. Anul trecut a câştigat titlul în "Cizmă" la U21. Nu e însă singurul titlu din CV-ul său. A mai adunat câteva regionale şi un altul al Italiei la U16! Născut în România, dar stabilit alături de părinţi în Italia încă de la vârsta de cinci ani, George Lepădatu, 20 de ani, e legitimat din această vară la echipa Orte Calcio, din Liga a II-a italiană de futsal. "Am ales Orte pentru a juca la nivel de seniori", explică el.
Când a fost pus să aleagă între Italia şi România a ales naţionala din ţara sa natală! George a şi debutat în reprezentativa României U21 în acest an, într-un amical împotriva Moldovei. Modest, cu o filozofie de viaţă proprie, bazată pe respect şi pe muncă, George e un interlocutor la fel de bun pe cât e fotbalist!
Roma – Londra – Roma
– De când locuieşti în Italia?
– Am plecat cu părinţii atunci când aveam cinci ani. Ne-am stabilit la Roma, acolo unde părinţii şi-au găsit de lucru. Am început şcoala acolo. Apoi, de la 11 ani, am plecat cu toţii la Londra. Acolo s-a născut surioara mea cea mică. După doi ani ne-am întors însă la Roma.
– Când ai început să joci futsal?
– Am început încă de la şase ani cu fotbalul mare. Când am intrat la liceu am zis să continui cumva cu acest sport şi "m-am retras" în sală! Mi-a plăcut din prima, cum se spune. Futsalul e altceva. E mult mai rapid decât fotbalul, se joacă cu multă inteligenţă.
"Am vrut să joc"
– Te-a bătut gândul se întorci pe terenul mare?
– Da! După liceu, deşi câştigasem câteva titluri regionale şi unul naţional la futsal, la U16. Antrenorul pe care îl aveam în acel moment m-a determinat însă să rămân la futsal.
– Eşti campion al Italiei!
– Da, la U21, anul trecut, cu echipa Kaos Futsal Ferrara. În vara aceasta am plecat la Orte Calcio, în Liga a II-a. Am vrut să joc la nivel de seniori, asta e explicaţia. Iar aici, în Italia, Liga a II-a e foarte tare. Sper ca, într-o zi, să pot evolua în Liga I, la o echipă mare.
"Puteam opta pentru Italia"
– Cum ai ales să joci pentru România?
– În primăvară, atunci când naţionala României a venit pentru câteva jocuri de pregătire în Italia, cei din staff-ul primei reprezentative au auzit de mine. De fapt, le-a spus cineva. Am stat de vorbă cu domnul Vali Ioniţă şi am acceptat să vin să joc pentru România.
– De ce?! Italienii te-au vrut şi ei?
– De ce? Aşa am simţit! Anul trecut, antrenorul meu mi-a spus că pot opta pentru Italia, deşi noi, adică familia, nu avem cetăţenie italiană. Nu am dorit însă.
– Cum a fost la prima convocare?
– Am venit pentru un amical cu Moldova. Mi-a plăcut atmosfera. A fost o experienţă foarte frumoasă.
– Ce au spus cei de la club?
– Sunt fericiţi pentru mine.
Absolvent de Informatică
– Acum eşti în vacanţă, în România.
– Venim mai mereu vara, acasă, lângă Târgu Neamţ, la Oglinzi! Aici sunt bunicii din partea mamei. Aici vor să revină ai mei. S-au apucat deja de casă!
– Vorbeai de liceu, ce ai absolvit?
– Liceul de Informatică din Roma. Acum învăţ pentru a continua la Universitatea din Roma. Nu m-am decis însă unde să dau! Ori la Sport, ori la Informatică. Deocamdată învăţ!
"Vreau să ne calificăm la cât mai multe turnee finale"
– Ce faci în vacanţele din Românie?
– Acum, de exemplu, ajut la construcţia casei! Ies cu verii mei, merg la ştrand. Încerc să mă bucur de toţi şi de toate.
– La Orte Calcio ai luat tricoul cu numărul 10! Ce joci de fapt?
– De toate. Acolo unde îmi cere antrenorul.
– Ai avut vreun idol?
– Mi-a plăcut foarte mult din fotbalul mare de brazilianul Kaká. Din futsal? În Italia, în prima ligă mai ales, sunt jucători de clasă. Am avut ocazia să-i văd pe cei mai mulţi dintre ei. Sunt mulţi care îmi plac.
– Ce gânduri ai pe viitor în tricoul naţionalei României?
– Vreau să joc şi să ne calificăm la cât mai multe turnee finale.
