László Klein este în prezent consilier local în orașul Cristuru Secuiesc din județul Harghita. Născut pe 6 aprilie 1976, László Klein a jucat futsal până anul trecut, când s-a retras. Harghiteanul a făcut parte din ceea ce mulți au botezat „generația de aur” a futsalului românesc. Își amintește și cel mai „neînsemnat” amănunt din cariera sa, dar mai ales de episodul EURO 2007, prima participare a naționalei României la un turneu final.
„Am participat la primul campionat”
– László, de când ești în futsal?
– De la origini! De la începuturile futsalului în România! Îmi aduc aminte că pentru organizarea primului campionat în România ne-am organizat completând câteva fișe publicate în Gazeta Sporturilor. Am participat apoi la primul campionat organizat la Odorheiu Secuiesc, prin 2002. Am făcut apoi parte din prima generație a echipei naționale.
– Veneai din fotbalul mare?
– Nu! Aveam deja 27 de ani. Cu toate acestea, la Odorhei eram cel mai tânăr din echipă! Țin minte că ne-am câștigat grupa și, ulterior, dreptul de a juca în prima divizie.
„Era foarte greu să ajungi la un turneu final”
– Când ai fost convocat la echipa națională?
– Anul următor, în 2003, când s-au pus bazele primei reprezentative. A fost inițial un lot de 30 de jucători, după care am rămas 14 sau 15.
– Ce amintiri ai legate de EURO 2007?
– Până la turneul final al Campionatului European din Portugalia, din 2007, am mai participat la câteva preliminarii. Era foarte greu să ajungi la un turneu final. Erau doar opt locuri! Calificarea în Portugalia a fost una pe care nu am cum să o uit.
– Te referi la performanță?
– Da, și la performanță. Ascultați doar! Participam la grupa preliminară din Slovenia, alături de naționala țării gazdă, de Belgia și de Moldova. Bătusem Belgia și Moldova, dar pierdusem la Slovenia. Mai era de disputat un meci, Slovenia – Belgia. Gazdelor le-ar fi fost suficientă pentru calificare și o remiză. Noi am plecat spre casă, nu am mai așteptat să se joace meciul Slovenia – Belgia. Pe drumul spre casă însă am fost anunțați că ne-am calificat la Campionatul European! A fost incredibil!
– Cum a fost la EURO?
– O experiență unică, ceva nemaipomenit. Să joci la EURO ceva ce nu poate fi descris în cuvinte. Când am văzut grupa din care facem parte, alături de Portugalia, una dintre cele mai bune naționale din lume, Italia, campioana europeană din 2003, și Cehia, ne-am propus să învingem Cehia.
„Nu conta de unde veneai, eram o echipă”
– Și ați reușit!
– Da! Confruntarea a fost chiar prima pentru noi la EURO 2007. Am învins cu 8-4, prin golurile marcate de Florin Matei, Cosmin Gherman, Robert Lupu, Gabriel Molomfălean și Lorand Szöcs.
– Atât s-a putut?
– La momentul acela, după rezultate, da. Noi nu putem însă să uităm ce meci am făcut împotriva Portugaliei, când am ratat câteva ocazii uriașe. Puteam furniza o mare surpriză. Lumea va ține minte însă doar rezultatul, 3-0 pentru Portugalia.
– Cum era atmosfera la echipa națională în acea perioadă?
– Extraordinară. Eu eram coleg de cameră cu Lorand Szöcs, dar eram cu toții prieteni. Aveam o relație specială cu Mimi Stoica, de exemplu, cu Gherman, Gabriel Dobre, Emil Răducu, cu toți. Nu conta că veneai de la Odorhei sau de la Târgu Mureș sau cine știe de unde. Eram o echipă. Am jucat împreună nu doar la echipa națională, ci și la Odorhei, Târgu Mureș, la Deva, la Sfântu Gheorghe.
