@HAI_ROMÂNIA – IAȘI: POVESTEA CELUI MAI TÂNĂR FAN AL ECHIPEI NAȚIONALE. LA 6 ANI NU RATEAZĂ NICIUN MECI!

Este elev în clasa 0 Pregătitoare la Şcoala Generală nr. 4 din Iaşi, dar cunoştinţele lui despre fotbal le depăşesc cu mult pe cele ale unor adolescenţi. La fel şi numărul meciurilor văzute din tribune. Dacă alţi copii de vârsta lui îşi petrec week-end-urile la joacă, el preferă să fie pe stadion cu tatăl său. Iar dacă nu e în tribune, „tremură” pentru favoriţi în faţa televizorului.

 

Andreiuţu, aşa cum îl alintă părinţii şi prietenii, a trăit mai multe meciuri pe viu ale echipei naţionale decât alţi suporteri. Şi asta graţie tatălui Nicu Pancu. Andrei merge pe stadion încă de la un an (FOTO). Avea ceva mai mult de un anişor, când tatăl lui l-a dus la meciul României cu Albania, la Piatra Neamţ. Era în căruţ. De atunci a văzut pe viu 10 meciuri ale echipei naţionale, inclusiv amicalul de colecţie cu Argentina lui Messi. Şi probabil ar merge la mai multe, dar “e greu de convins mama să ne facă procură, pentru a putea ieşi din ţară”. A fost la toate meciurile de pe teren propriu în ultima campanie, inclusiv la Ploieşti, cu Feroe. 

 

Din Copou nu lipseşte decât iarna, când meciurile sunt programate târziu. “Atunci trebuie să-i spun că sunt la serviciu. Dacă-i spun că am fost la meci, am scandal acasă”, spune Nicu Pancu, tatăl micuţului fotbalist.

 

Cum s-a „îmbolnăvit” de fotbal? Când avea 2-3 ani, tatăl său îi punea pe YouTube meciurile memorabile ale echipei naţionale. “Îi spuneam că sunt în direct, comentate live de Cristian Ţopescu sau de ceilalţi comentatori. Vai ce urla prin casă la golurile lui Răducioiu şi Hagi din '94! După vreo doi ani nu-l mai puteam păcăli. Spunea că meciul ţine prea puţin şi mă întreba de ce nu joacă Marica, Mutu. Tot la doi ani a început să înveţe şi imnul “Deşteaptă-te Române”, pe care îl cântă acum la fiecare meci al echipei naţionale, atât pe stadion, cât şi în faţa televizorului, cu mâna la piept”, povesteşte tatăl lui Andrei.
 

 

Andreiuţu joacă fotbal de la 3 ani şi 9 luni, când a descoperit cluburile de copii din cartier. La primul antrenament a dat un autogol şi a făcut turul terenului de bucurie. Pentru el nu a contat poarta, ci faptul că a marcat. De atunci joacă la clubul Didi Junior Iaşi, fiind antrenat de Didi Florean, fost fotbalist al Politehnicii Iaşi. I-a plăcut golul de mic, iar acum când înscrie ştie regula: jos tricoul şi direct pe gard, la părinţi şi la galerie. Este “decar”, joacă mijlocaş ofensiv sau atacant, dar când antrenorul i-o cere stă şi în poartă. În ultimii ani a participat la turnee pentru copii la Iaşi, Suceava, Vaslui, Bacău, Piatra Neamţ, Focşani, Braşov. 

 

 

“Până acum are 3 cupe câştigate, vreo 6-7 medalii din fotbal şi un perete de diplome câştigate individual sau cu echipele sale de “2008 şi 2009”, Didi Junior Iaşi. Cea mai mare bucurie pentru el este organizarea de către FRF începând din sezonul acesta a Interligii Naţionale de Fotbal U7-U10, care a dat şansa şi copiilor mici ca el, de la 5-6 ani, să aibă o competiţie oficială care se poate ţine uneori chiar pe stadioanele cele mai mari din anumite oraşe”, spune Nicu Pancu, care nu a ratat decât o deplasare în campania trecută de calificare: “În preliminariile pentru EURO 2016 am fost la toate meciurile, fără Atena, unde s-a jucat fără spectatori, şi Torshavn. Din anii trecuţi, din ce-mi vine în minte acum, amintesc deplasările de la Rotterdam, Celje, Lvov, Paris, Tallinn, Andorra, Atena, Zurich, Berna, Klagenfurt… Dacă pentru Andrei turneul final din Franţa va fi primul, pentru mine este al treilea consecutiv la care voi merge”.

 

La cei şase ani ai săi, Andreiuţu va avea şansa să vadă pe viu meciuri la EURO, în Franţa. Va fi primul lui turneu final major. Micuţul fan al tricolorilor va fi în tribune chiar la meciul de deschidere cu Franţa, ce va avea loc la Paris. Interesant este că Andrei a muncit pentru biletul de meci. 

 

“A făcut cu uratul şi colinda vreo 450 de lei şi mi-a dat toată puşculiţa pentru bilete. Culmea, chiar am avut nevoie de bănuţii lui. Am aplicat 3 prieteni pe 3 conturi câte 2-4 bilete de meci şi fiecare am prins la unul sau la două meciuri, apoi am făcut schimb. Cele două prinse cu Franţa sunt istorice. O singură dată în viaţă ai şansa de a vedea pe viu un meci de deschidere al echipei favorite la un turneu final şi sunt foarte bucuros că voi merge cu Andrei”, spune tatăl copilului.

 

Întrebat dacă nu vrea să renunţe la meciul cu Franţa pentru o zi la Disneyland, Andrei a replicat din start: “Nuuu!…Eu vreau cu Franţa! Pe Mickey pot să-l văd şi altădată!”. 

 

Tatăl lui Andrei povesteşte ce s-a întâmplat când a plecat în Finlanda. “A aflat că sunt plecat la Helsinki după vreo două zile. Soţia i-a spus adevărul şi mai rău a făcut. Andrei a plâns toată seara. A vrut “să-l ducă mami la aeroport, la avionul de Finlanda, că acolo mă aşteaptă tati”. La fel a făcut când am plecat la Budapesta, la meciul cu Ungaria. A început să plângă că vrea şi el, că nu-i este frică”, povesteşte Nicu Pancu.

 

Andrei şi tatăl său nu au lipsit nici de la meciul cu Finlanda de la Bucureşti, ultimul de pe teren propriu din preliminariile EURO 2016. Micuţul suporter ştia că tricolorii nu trebuie să piardă pentru a merge în Franţa. În momentul în care finlandezii au deschis scorul, Pancu cel mic a izbucnit în plâns. “Plângea şi striga că nu mai mergem în Franţa. A venit însă bucuria maximă din minutul 90, când am egalat. Ştiam că nu ne poate scăpa victoria în Feroe pentru a ne califica. Nu vă spun ce bucuros a fost”, a rememorat Pancu senior. Acesta nu este primul meci la care a plâns Andrei: “După România – Irlanda de Nord a pierdut fularul cu echipa naţională şi a plâns tot drumul spre Iaşi, până a adormit. Practic, meciurile de pe teren propriu ale României tot deplasări sunt pentru noi. Drumul se încheie dimineaţa, pe la ora 6-7, când ajungem acasă şi ne grăbim spre şcoală sau grădiniţă”. 

 

Pentru micuţul suporter, oboseala acumulată în autocar sau maşină nu mai contează. Important este să vadă meciul pe stadion. Şi echipa naţională. Pentru Andreiuţu, Anghel Iordănescu, Marica, Raţ, Sânmârtean şi ceilalţi tricolori care au dus România la EURO sunt eroii unei poveşti pe care a citit-o pe stadion. Meci cu meci. Finalul poveştii îl va citi la Paris.

 

Narcis POHOAŢĂ, Iaşi