Pe 8 iunie 1922, România a jucat primul meci din istorie împotriva Iugoslaviei, la Belgrad, cu ocazia căsătoriei Principesei Mărioara (fiica Reginei Maria și a Regelui Ferdinand) cu Alexandru I, Regele Iugoslaviei.
Cu două luni înainte de debutul României, pe Stadionul „Bolta Rece” din București, reprezentativa locală o întâlnea pe cea a Belgradului într-un meci terminat la egalitate, 2-2. Cele două părți au decis atunci să joace partida revanșei pe teritoriul Serbiei, pe data de 8 iunie. De această dată însă, în teren avea să intre echipa României Întregite.
Mario Gebauer – cel despre care se spune că ar fi adus prima minge de fotbal în România – a primit instrucțiuni să se ocupe de formarea lotului. El l-a ales selecționer pe Teofil Morariu, unul dintre cei care în 1919 pusese bazele Asociației Fotbaliștilor din Transilvania. Morariu, fost student în Budapesta, înființase inclusiv acolo o echipă de români, „Petru Maior”, alături de care a jucat pe teritoriul Ungariei câteva meciuri amicale. Primele echipamente au fost cumpărate din banii unuia dintre jucătorii convocați – fundașul Elemer Hirsch, care a insistat ca pantalonii să aibă în partea din spate buzunare dedicate batistelor cu care jucătorii și-ar fi șters frunțile de transpirație.
Pe 8 iunie 1922, cu ocazia nunții regale, Belgradul a găzduit o varietate de evenimente sportive – de la atletism la fotbal –, iar atunci când „tricolorii” au intrat pe teren, din tribune, alături de 5.000 de spectatori, priveau și trei regi: Ferdinand al României, Alexandru I al Iugoslaviei și George al II-lea al Greciei. Miza meciului? Cupa Regelui Alexandru.
După 35 de minute, gazdele au deschis scorul de la 11 metri prin Sifer, însă bucuria nu avea să dureze nici măcar până la pauză. Tot de la punctul cu var, la cealaltă poartă, Francisc Ronay, atacantul de 22 de ani al celor de la CAO Oradea, a marcat primul gol din istoria echipei naționale, stabilind și scorul cu care cele două echipe au intrat la cabine.
În a doua repriză, România i-a fost net superioară Iugoslaviei, nota unul dintre ziarele vremii, Dimineața, în cronica de meci. Primul jucător care a purtat banderola României, Aurel Guga, atacantul lui „U” Cluj, a marcat golul victoriei în minutul 61, însă naționala noastră a mai trimis de două ori mingea în bară până la final.
Sub privirile Regelui Ferdinand, „tricolorii” câștigau primul meci și prima cupă din istorie. Trofeul a fost expus la București o săptămână, înainte să plece într-un „turneu” prin Transilvania, locul de unde proveneau, de altfel, majoritatea fotbaliștilor trimiși în teren de Teofil Morariu la Belgrad.
IUGOSLAVIA – ROMÂNIA 1-2 (1-1)
Au marcat: Sifer (35 – pen.) / Ronay (41 – pen.), Guga (61)
ROMÂNIA: Adalbert Ritter – Alois Szilagy, Elemer Hirsch – Dezsö Jakobi, Nicolae Hönigsberg, Francisc Zimmermann – Aurel Guga (Cap), Carol Frech, Paul Schiller, Francisc Ronay, Ion Auer. Selecţioner: Teofil Morariu
IUGOSLAVIA: Dragutin Fridrih – Jaroslav Sifer, Andrija Kujundzic – Stjepan Sterk, Artur Dubravcic, Rudolf Rupec – Ivan Sojat, Vladimir Vinek, Emil Perska, Branko Zinaja, Dragutin Babic. Selecţioner: Veljko Ugrinic
