Îmbrăcat în echipamentul de antrenament și cu ghetele în mână, Cristi Săpunaru e nerăbdător ca un puștan. “Știi că, la 31 de ani, eşti veteranul lotului convocat pentru acest stagiu?”. Se întoarce pe jumătate uimit, pe jumătate râzând: “Hai că nu mă așteptam, dar chiar așa e… Asta înseamnă că o să mă întrebi doar despre trecut?” (zâmbește)
– Cristi, ai jucat ca atacant, apoi fundaș central, fundaș dreapta, acum mijlocaș la închidere pentru echipa de club. Ce urmează?
– Portar nu voi fi, orice s-ar întâmpla, în rest mă descurc eu!
– Dar unde te simți cel mai bine?
– Pe posturile pe care le-ai spus am încredere că pot să fac față. Acum, la nivel de randament, cred că postul de fundaș dreapta mă avantajează. Pe locul doi ar fi cel de fundaș central.
– Care satisfacție e mai mare: tackling reușit în poziție de ultim apărător sau să înscrii?
– Chiar sunt lucruri greu de comparat la nivel de senzație. Poate că e o vorbă spusă de o sută de ori, dar victoria echipei îți dă satisfacția care acoperă celelalte detalii.
De la Villas-Boas la Bergodi
– Ai lucrat cu Jesualdo Ferreira, Andre Villas-Boas, Vitor Pereira, Manolo Jimenez, Fran Escriba. Antrenori la Porto, Zaragoza și Elche. Care dintre ei ți-a marcat cel mai mult jocul?
– Dacă e să vorbim de rolul lor, de influența pe care au exercitat-o asupra mea, toți au contat mult. La nivelul jocului meu, dincolo de relația personală, cred că cel mai important a fost Villas-Boas. Cu el am câștigat în același sezon titlul în Portugalia, Cupa, Supercupa și Europa League! De fapt, cred că și evoluția lui ulterioară ca tehnician spune multe.
– Dintre antrenorii pe care i-ai avut în Liga I, pe cine ai evidenția?
– Au fost oameni de la care am învățat continuu, de la fiecare în parte. Profesional, nu știu dacă pot face evidențieri. Dar am fost foarte atașat de Cristiano Bergodi.
”Centrele de Excelență acționează unde suferă fotbalul”
– Ce îi lipsește fotbalului românesc de astăzi?
– Acum e acum… (râde)
– Trei lucruri.
– Bine, dacă ne încadrăm în trei lucruri, o să spun așa: conducători buni, bani pe care să îi folosească acești conducători și performanțele care să se obțină din primele două lucruri!
– Nu sunt tocmai trei lucruri…
– Unul fără celălalt nu se poate. Așa văd eu rețeta succesului în fotbal. Uite, să-ți spun și un lucru bun care îmi place în fotbalul nostru. Ideea asta a Centrelor de Excelență. Câte vor fi?
– S-au deschis două anul trecut, la Târgu Mureș și Timișoara, anul acesta încă două, până la opt centre în 2018.
– Mi se pare o idee foarte bună, pentru că acționează în zona în care ne doar cel mai mult. E important să duci banii și proiectele spre zonele unde știi că suferă cel mai tare fotbalul.
Viorel Moldovan: adversar, coechipier, antrenor!
– Cum ți se par tinerii din Liga 1 convocați de Anghel Iordănescu pentru acest stagiu de pregătire?
– Eu cred că cei mai mulți pot ajuta echipa națională chiar și acum. Sunt sincer când spun că îi știu din campionat, i-am văzut și acum, la primele antrenamente cu staff-ul național, și fiecare dintre ei merită să se afle aici.
– Apropo de staff-ul tehnic, atunci când lucrezi la antrenamente cu Viorel Moldovan, fostul tău coleg de echipă la Rapid, e o senzație aparte?
– E ceva deosebit, dar mai ales pentru că noi am fost și adversari, înainte de toate! Când eu jucam la Rapid, iar Viorel Moldovan la Poli Timișoara. Așadar, am parcurs toate etapele 🙂 Ca antrenor, el e un tip cu totul special. Pentru că simți în fiecare clipă că își dorește enorm de la fotbal și de la jucători.
“Sper să nu-l avem pe Seferovici în față la Euro!”
– Care sunt punctele forte ale echipei naționale de azi?
– Forța grupului, pe care au remarcat-o mulți. Și liniștea din jurul echipei. Adică atmosfera de la lot plus liniștea asigurată dincolo de zona tehnică, dinspre toți factorii.
– Nu întreb dacă e grea sau ușoară grupa de la Euro 2016.
– Păi te întreb eu: care grupă din toate ți se pare ușoară? Acolo unde nu sunt echipe cu nume mari este foarte echilibrat, iar acolo unde sunt echipele mari e clar o grupă grea! Fotbalul se schimbă continuu.
– Îl mai ții minte pe Seferovic?
– Chiar da! Să nu te mire. Nu mai știu exact când am jucat împotriva lui, dar știu că eu eram la Elche, iar el la Real Sociedad.
– E foarte probabil să îl avem ca adversar la Euro, când vom întâlni Elveția. În 2013 a fost 1-1, Elche-Real Sociedad.
– Eu sper să nu-l prindem ca adversar! Vârf puternic și valoros, a fost considerat un jucător care va exploda. Poate că nu a avut o traiectorie atât de spectaculoasă, dar crede-mă că e periculos, de-aceea mi-l amintesc bine!
Mesaj emoționant pentru Dănuț Lupu
– Cristi, mulțumim și baftă la antrenament…
– Stai puțin, vreau neapărat să trimit un mesaj pentru Dănuț Lupu.
– Am ezitat să te întreb.
– Mi se face pielea de găină doar când mă gândesc la el… Vreau să-și revină repede, să știe că a fost unul din idolii copilăriei mele și să se întoarcă pe teren măcar o dată! Mi-a adus zâmbetul pe buze de prea multe ori. Hai, fă-te bine!
