– Andrei, cum a fost amicalul de la Buftea?
– A fost o acțiune foarte utilă pentru naționala U15, e important să avem cât mai multe meciuri împreună. Personal, mi-aș fi dorit sa marchez. Am avut o ocazie bună, un șut cu efect care cred că intra în vinclu, dar nici acum nu îmi dau seama cum a apărat portarul…
– Spune-mi, te rog, cum te-ai apucat de fotbal?
– Se întâmpla în urmă cu trei ani și jumătate. Ca toți copiii, jucam mult fotbal pe stradă, iar într-o zi, tata a venit și m-a întrebat: ”Vrei să joci la un club?”. Răspunsul a fost ”da”, așa că am mers la Poli.
– Ce ți-a plăcut cel mai mult?
– Că m-am integrat repede. Îmi plăcea, la fel ca și acum, senzația de la marcarea unui gol.
– Ce ai simțit când ai îmbrăcat pentru prima dată tricoul naționalei?
– Primul meu joc a fost cu Moldova, e extraordinar să joci pentru echipa națională, să îți cânte imnul. Apropo, știu și versurile. (râde)
– Ești tânăr, dar care ar fi cea mai frumoasă amintire de până acum din fotbal?
– De departe, meciul în care am debutat în tricoul naționalei. Pe locul doi aș pune golul marcat în 2010 la Junior Scout, la Brașov, în finala cu West Bromwich. Am presat apărarea adversă, am reușit să ”fur” mingea și am înscris pe sub portarul advers. A fost golul de 1-0. S-a terminat 1-1, dar am învins la penalty-uri.
– Te-ai întâlnit până acum cu vreun component al primei reprezentative?
– Nu, dar mi-aș dori!
– Cu cine?
– Cu Gabriel Torje și cu Ciprian Marica, sunt doi jucători de valoare, îmi place stilul lor de joc.
– Ai vreun jucător favorit din fotbalul mondial?
– Da, Cristiano Ronaldo. Știu, mulți spun asta, dar eu am devenit fanul lui după ce am văzut meciul Manchester United – AS Roma 7-1 din urmă cu câțiva ani. M-a fascinat jocul său!
– Câte selecții ți-ai dori să aduni la prima reprezentativă?
– Cât mai multe! Dacă ajung profesionist, aș vrea, cât voi fi în activitate, să vin și la echipa națională.
– Cea mai grea întrebare: matematică sau limba română?
– (Râde) Limba română. Sincer, nu pot să spun că mă descurc grozav la școală. Am ales să mă concentrez pe fotbal. Mama și-ar fi dorit să dau mai multă atenție școlii, dar își dă seama că nu poate să mă îndrume spre ceva ce nu îmi place la fel de mult ca fotbalul.
– Ce mesaj le transmiți tu suporterilor echipei naționale?
– Uneori, să fie mai răbdători cu jucătorii. Să nu se grăbească să îi huiduie. Nu tot timpul poți câștiga, deși toți își doresc acest lucru.
