Tehnicianul de 43 de ani, fost jucător la Corvinul, Sportul, Farul ori Poli Timișoara și apoi antrenor la Șelimbăr face avancronica meciului istoric și radiografia echipei sale, cu care vara trecută promova din L3 în L2.
– Cât de mult ați crezut că ajungeți în finală și ce strategie ați abordat?
– Sincer, chiar am notat în calendarul din vestiar data finalei, de anul trecut! Am crezut și a fost un obiectiv pentru noi, știam că nu aveam drept de promovare. Simplu n-a fost, am jucat pe două fronturi cam cu aceiași jucători, mulți cu care am promovat din Liga 3. Dar ei pot arăta și mai mult! Strategia mea e de concentrare maximă, mereu, pe meciul care urmează.
– Cel mai dificil moment până la finală?
– Meciul cu FC Voluntari. Deja devenisem cumva o certitudine, învinsesem Sepsi, CFR Cluj… Era o presiune imensă pe jucători, o situație nouă de gestionat. Un test de caracter, mai ales că am fost egalați, dar l-am trecut!
– Cum ați descrie echipa Corvinului?
– Vreau să cred că suntem o echipă echilibrată, acesta ar fi cuvântul. Chiar ai ce să vezi la meciurile noastre, avem un stil ofensiv, punem presiune pe adversar din primul minut. Dar știm și să ne apărăm!
– Cum ați simțit la Hunedoara impactul calificării în finală?
– Ceva unic pentru oraș, pentru echipă, pentru istorie! Poate doar când ne vom lăsa de fotbal vom înțelege însemnătatea pe deplin. Însă poate vor urma și alte momente istorice! Am plecat în acest proiect de la 200 de oameni în tribună, echipa se numea CS Hunedoara, galeria nu se asocia echipei fără Corvinul în titulatură… Pas cu pas s-au făcut toate!
– Care e mesajul cu care intrați în vestiar înaintea acestei mari provocări?
– Nu sunt adeptul ședințelor înainte de meci, nu sunt un speaker motivațional. Am discuții individuale și așa îi țin în priză constant pe jucători.
– Ce ar însemna pentru un antrenor la 43 de ani,să câștige trofeul de tradiție al fotbalului românesc?
– Ce-ar însemna și la 60 de ani! Sincer, un trofeu cu o anvergură specială, o performanță extraordinară.
