E tânără, talentată și dedicată. A jucat fotbal, iar acum este arbitru. Și nu unul oarecare, ci purtător al ecusonului FIFA! La 30 de ani, Alina Peșu se consideră o persoană norocoasă, dar recunoaște că nu doar șansa a jucat un rol important în viața ei. Profesor de educație fizică și sport, Alina Peșu face parte din noul val al arbitrajului românesc.
– Spune-ne câteva cuvinte despre arbitrul Alina Peșu!
– Am 30 de ani, sunt profesoară de educație fizică și sport și arbitru FIFA din 2018. Am început arbitrajul în urmă cu 14 ani.
– Ce te-a determinat să alegi arbitrajul?
– Neavând o echipă de fotbal feminin în Craiova, am decis să fiu pe terenul de fotbal, dar sub o altă formă, nu ca jucătoare, ci ca arbitru. Un impact puternic l-a avut doamna Fevronia Ion, care mi-a fost profesor de educație fizică și sport.
– Ai jucat fotbal?
– Da, am jucat 8 ani. Ulterior, după ce am decis să devin arbitru, s-a înființat și echipa de fotbal Sporting Craiova, echipă a cărui căpitan am fost încă de la primul meci oficial.
„Sunt profund recunoscătoare persoanelor care m-au susținut pe acest drum”
– Care sunt sporturile preferate?
– Nu aș putea să încep decât cu fotbalul. Handbalul și atletismul au fost celelalte două sporturi pe care le-am mai practicat și ale căror competiții le urmăresc cu plăcere.
– Ai avut vreun idol, un model, o persoană care te-a motivat în această carieră?
– Dumnezeu mi-a scos în cale persoane care m-au ajutat la timpul potrivit. Sunt profund recunoscătoare persoanelor care m-au susținut pe acest drum, deoarece ecusonul FIFA nu ar fi existat dacă nu aveam oameni care să mă ajute în dezvoltarea mea și care să mă sprijine în momentele dificile. Contează foarte mult să vină cineva să-ți vadă meciurile, apoi să poți face o analiză amănunțită, doar așa putem progresa. Arbitrajul feminin a avut rezultate remarcabile pe plan internațional, consider că de la fiecare am ceva de învățat.
– Îți mai amintești de primul meci la care ai oficiat?
– Îmi aduc aminte cu drag de primul meci. A fost într-o zi de 29 martie 2006, Viitorul Craiova – Școala de fotbal Costică Donose. A fost o brigada feminină, mult timp am arbitrat în aceeași formulă.
„Mi-a fost îndeplinit visul”
– Fetele sau băieții? Care sunt mai dificil de arbitrat?!
– În fiecare meci apar situații pe care trebuie să știm să le gestionăm, nu contează categoria la care arbitrăm.
– Ai avut vreun moment în care să renunți? Un moment de dezamăgire?
– Dezamăgirea e un proces firesc, unul care doare și care îți creează disconfort, dar e unul firesc. Consider că aceasta ajută la dezvoltarea personală, important este cum reacționăm în urma dezamăgirii. Plăcerea de a arbitra a fost mai puternică decât orice gând de moment. Renunțarea este definitivă, dar încercările continue pot fi transformate în succes dacă sunt însoțite de devotament și de grijă.
– Care e cea mai frumoasă amintire din cariera ta?
– Sunt multe amintiri frumoase, însă dacă e de ales una, pot spune ca primul meci internațional, oficial, este cea mai frumoasă amintire. În momentul în care am pășit pe teren împreună cu brigada și cu cele două echipe, am simtit că sacrificiile pe care le-am făcut până în momentul acela au fost cu adevărat răsplătite. Practic mi-a fost îndeplinit visul de a fi arbitru FIFA, lucru pe care l-am vrut de când am ales acest drum.
– Care a fost cel mai tare meci la care ai oficiat?
– Îmi doream mult să arbitrez o finală a Cupei României de fotbal feminin, ceea ce s-a întâmplat în 2015, Olimpia Cluj – ASA Tg. Mureș.
– Ce faci atunci când nu arbitrezi? Ce pasiuni ai?
– Atunci când nu arbitrez, mă gândesc ce pot să fac pentru a progresa în acest domeniu și să acționez. Exceptând arbitrajul, îmi place să citesc, să călătoresc, să am o atitudine pozitivă cu privire la ceea ce mă înconjoară.
– Ce sfaturi le-ai da fetelor care ar dori să intre în lumea arbitrajului
– Dacă le-a trecut prin gând acest lucru, este clar că sunt cu adevărat pasionate de această activitate. Pot spune că nicio persoană nu își depășește cele mai îndrăznețe așteptări dacă nu începe cu așteptări îndrăznețe.
– Cum ai trecut peste această perioadă?
– A fost o perioadă grea pentru toată lumea, dar lucrurile nu sunt bune sau rele în sine, gândirea noastră le face să fie astfel. Am încercat să iau partea bună și să acumulez cât mai multe informații din diferite domenii. A fost o perioadă pentru dezvoltare personală. Pot spune și că am fost norocoasă deoarece am avut un teren de fotbal în apropierea locuinței și m-am putut antrena aproape zilnic. De asemenea, a fost o bună colaborare între arbitri, Comisia Centrală a Arbitrilor și UEFA, mereu am fost ținuți activi cu meciuri pe care le-am avut de analizat, faze video, videoconferințe.
– Cum te pregătești pentru un meci?
– Cu tehnologia pe care o avem acum, lucrurile au devenit mai simple, avem acces la majoritatea meciurilor, deci trebuie studiate echipele. De asemenea, înaintea meciului este necesară ședința cu brigada de aritri, unde trebuie puse la punct unele aspecte.
– Care sunt obiectivele tale?
– Să îmi mențin starea de sănătate bună și să muncesc zilnic pentru visurile mele.
Articol de Adi Dobre
