Începutul anului 2023 a adus încă o veste extraordinară pentru arbitrajul românesc, Iuliana Demterescu și Mihaela Țepușă fiind nominalizate pentru a arbitra la Campionatul Mondial de fotbal feminin care va avea loc în Australia și Noua Zeelandă, în perioada 20 iulie-20 august.
Arbitrul asistent Mihaela Țepușă a iubit sportul încă de mică, dorind să devină ziarist sportiv. Acum își dedică toată energia arbitrajului, dar, în paralel, are și un vis profesional pe care îl urmează, în domeniul juridic.
Într-un interviu acordat frf.ro, Mihaela Țepușă spune că vestea selecției a reprezentat un moment decisiv pentru cariera sa ca arbitru, iar participarea la această competiție va fi momentul de vârf, sperând la un parcurs cât mai lung acolo.
Ce înseamnă delegarea la Campionatul Mondial de fotbal feminin din Australia și Noua Zeelandă 2023?
Delegarea la Campionatul Mondial de senioare este o realizare enormă pentru mine, cu gândul la care am muncit zi de zi în ultimii 4 ani. Vestea selecției a reprezentat un moment decisiv pentru cariera mea ca arbitru, iar participarea la această competiție va fi momentul de vârf.
Ce așteptări aveți de la această competiție?
Îmi propun, desigur, împreună cu colega mea, Iuliana Demetrescu, să formăm o echipă unită, omogenă, cu decizii inspirate, pe care FIFA să se bazeze atât în această competiție, cât și pe viitor. Sperăm la un parcurs cât mai lung acolo.
Cum vă veți pregăti pentru turneul final?
Voi urma programele de antrenament, cursurile și instrucțiunile primite de la responsabilii FIFA care se ocupă de noi. Scopul este să menținem parametrii buni de până acum, fără să introducem schimbări majore în stilul de pregătire obișnuit. Primul seminar de pregătire centralizată se va desfășura în Qatar, în perioada 22-28 ianuarie, iar acolo vom afla care sunt pașii următori până la startul competiției din 20 iulie.
Ce v-a atras către arbitraj?
În copilărie aveam două mari preocupări: să învăț pentru școală și să mă uit la competiții sportive, iar din îmbinarea lor mă vedeam în meseria de ziarist sportiv. Când un coleg de liceu mi-a spus despre cursurile de arbitri de fotbal, mi s-a părut interesant și am mers să mă înscriu cu gândul să cunosc regulamentul de fotbal. Mi-a plăcut din primul moment atât de mult încât mi-am pus în minte să ajung sus în arbitraj, fără să am atunci reprezentarea clară a ceea ce înseamnă performanța în arbitraj și cât efort presupune.
Ce ați fi făcut dacă nu erați arbitru?
Dacă nu aș fi fost arbitru, cu siguranță nu aș fi avut un alt domeniu în care să ajung în elită la nivel mondial. În paralel cu arbitrajul am însă și un vis profesional pe care îl urmez, în domeniul juridic.
Ce sfat le-ați da celor care vor să devină arbitri?
I-aș încuraja să se înscrie la cursuri să vadă dacă le place. Iar mai departe, colectivul, sentimentul din teren și remunerația sper eu să îi convingă să continue. Este un „microb” frumos, care o sa-i prindă.
Care a fost cea mai mare satisfacție a carierei în arbitraj?
Participarea la Campionantul Mondial de senioare, fiind cea mai importantă competiție din fotbalul feminin și obiectivul absolut ca arbitru. Ediția precedentă din Franța 2019 a fost pentru mine o experiență extraordinară, incomparabilă cu orice altă trăire. Și este o bucurie enormă să iau parte încă odată la evenimentul suprem în arbitraj.
Vă mai aduceți aminte cum a fost primul joc arbitrat?
Aveam 17 ani abia împliniți, a fost un meci de juniori ai echipelor de Liga a 4-a din Buzău, la care totul a decurs simplu, de la sine, fără evenimente – așa cum ne dorim mereu ca arbitri. Deci, o primă experiență frumoasă, încurajatoare.
Ce meciuri v-au ridicat cele mai mari probleme și care au fost cele la care ați avut cele mai mari satisfacții?
Inevitabil, în viața de arbitru apar uneori și situații care ne pun probleme, dar momentele frumoasele pe care ni le oferă arbitrajul prevalează întotdeauna. Cel mai mult îmi plac meciurile la finalul cărora primesc medalie.
Ce sentimente vă încearcă atunci când oficiați un joc cu echipe de top, în fața unor tribune pline?
Este cea mai plăcută senzație, am în gând că toate eforturile de la antrenamente și toate sacrificiile din viața personală au meritat pe deplin și că sunt un om privilegiat să am șansa de a mă afla acolo pe teren.
Care sunt cele mai frumoase locuri sau orașe pe care le-ați văzut la jocurile la care ați fost delegată?
Sunt multe locuri superbe din lume pe care le-am văzut datorită arbitrajului și îmi vin acum în minte Insulele Reunion, Montevideo, Marbella, Goa, Paphos, dar sunt atât de multe…
Care sunt calitățile care te impun pe teren ca arbitru?
Seriozitatea, pregătirea fizică, determinarea și concentrarea cred eu că sunt calitățile necesare unui arbitru de top.
Cum pregătiți un joc?
Ca orice arbitru care muncește pentru a face performanță, am de ani buni o rutină care presupune pregătire fizică zilnică, pregătire teoretică și video constantă, vizionarea meciurilor în tribună, la TV și pe platformele puse la dispoziție de FRF, UEFA și FIFA, la care se adaugă pregătirea specifică pentru jocul respectiv, cu studierea echipelor.
Aveți vreun model în arbitraj?
Colegele si colegii la care văd lucruri bine făcute, care mă inspiră și mă motivează. Într-o foarte mare măsură – și mă bucur să o spun – sunt arbitrele și arbitrii români.
Ce pasiuni aveți în timpul liber?
Puținul timp liber care îmi rămâne între antrenamente, deplasări și job îl petrec cu familia și cu apropiații. Nu mai e loc de o altă pasiune pe lângă arbitraj.
Care ar fi planurile și obiectivele de viitor?
Îmi doresc, în primul rând, sănătate pentru a putea îndeplini criteriul esențial de performanță în arbitraj, și anume forma fizică. Apoi, în funcție de prestațiile din teren, sper la un parcurs cât mai sus în primăvară în fazele finale ale UEFA Women’s Champions League și la vară la Campionanul Mondial. De asemenea, obiectivul comun împreună cu colegele mele este să urmăm exemplul arbitrelor din străinătate cu evoluții constante în competițiile masculine la nivel de top.
Interviu realizat de Daniel Lazăr
